Din ce materiale sunt implanturile dentare?
Implantul dentar este considerat in prezent una dintre cele mai bune solutii pentru a inlocui un dinte lipsa.[1] Acesta reda in mod cat mai natural forma dintelui impreuna cu o coroana dentara
potrivita, oferind astfel zambetul pacientului. [2] Materialele din care poate fi realizat un implant trebuie sa indeplineasca unul dintre cele mai importante caracteristici cand vine vorba de integrarea lui osoasa iar aceasta poarta numele de biocompatibilitate. [3] Multumita tehnologiei prezente, materialele din care sunt confectionate implanturile sunt cat mai compatibile cu corpul uman. Cele mai frecvent folosite sunt implanturile realizate din metal sau cele din oxid de zirconiu. [1]
Implanturile din metal, mai precis, din titan si aliajele sale, sunt cele mai utilizate de catre medicii stomatologi, datorita proprietatilor pe care le cuprinde. Conform unor studii, titanul are rezistenta mare la coroziune, este biocompatibil si detine un modul bun de elasticitate. [4] [1]
Avantaje:
- Rezistență și stabilitate ridicată
- Greutatea mică
- Rezistență ridicată la coroziune
- Durată mare de viață
- Ușor de modelat [1]
În timp, tehnologia a aprofundat realizarea implanturilor din ceramica, mai precis, zirconiu. Zirconiul constituie primul material din categoria ceramicii si oxidului de zirconiu care a fost utilizat in fabricarea implanturilor datorita numeroaselor proprietati pe care le detine. [3]
Acesta dentine la randul sau, avantaje si dezavantaje.
Avantaje:
- Este compatibil cu țesuturile umane
- Implanturile au o atractie bacteriana scazuta
- Estetica este ridicata datorita culorii si transluciditatii zirconiului
- Rezistență la coroziune bună
- Nu produce reacții alergice [1]
Dezavantaje:
- Materialul se poate deteriora in timp si poate duce la fisuri minuscule
- Implanturile din zirconiu au rate de esec mai mari comparativ cu implanturile din titan [1]
în concluzie, diferite situații clinice necesita diferite opțiuni de tratament. Posibilitățile tehnologice actuale din medicina rămân sa fie alese de către medicul chirurg ținând cont atât de starea generală și locală a pacientului cât și de experiența practicianului.
